Tel: (0030) 210 6771540-541-542-543

Întrebări frecvente

  • 1. Când este considerat un cuplu că are fertilitate redusă?

    Incapacitatea de a concepe după un an (sau șase luni pentru femei în vârstă de peste 35 de ani) de acte sexuale normale, libere, regulate, se numește fertilitate redusă.

    Cu alte cuvinte, atunci când trece un an fără ca femeia să fi rămas însărcinată, cuplul va trebui să se adreseze medicului curant pentru a se determina cauza insuccesului și modul în care acest fapt se poate aborda.

    Ar trebui să fim conștienți și să nu uităm că, cel mai important factor al fertilității femeii este vârsta și că abordarea individuală a fiecărui cuplu reprezintă cel mai bun mijloc în rezolvarea acestei probleme.

    Problema fertilității reduse preocupă cuplul și nu fiecare partener în parte care probabil are această problemă deoarece, a avea un copil, este sigur că afectează viața ambilor parteneri.

  • 2. Cât de sigure sunt tehnicile de reproducere asistată atât pentru femei, cât și pentru copiii care se nasc prin acest intermediu?

    Subiectul siguranței tehnicilor de reproducere asistată, atât pentru mama însăși cât și pentru embrion, a fost studiat în mod extins și a preocupat întreaga lume medicală care operează în domeniul fertilității reduse la nivel mondial.

    Pentru acest motiv, după câte sunt în măsură să cunosc, au fost efectuate foarte multe studii pentru a certifica din punct de vedere al securităţii aceste tehnici.

    Până în prezent, nu au fost înregistrate riscuri substanțiale și complicații ale sănătății pentru femeilor cu fertilitate redusă sau a nou-născuților după procesul de fertilizare în vitro și statistic, nu există nicio amenințare în privința tehnicilor terapeutice.

    Într-adevăr, este interesant de menționat faptul că din 1978 au trecut 40 de ani de când s-a născut Louise Brown, primul copil procreat prin metoda Fertilizării în Vitro și de atunci, a existat timp suficient pentru studiul dezvoltării acestor copii. Deci, suntem în măsură de a vorbi despre tehnici și intervenții terapeutice care oferă rezultatul dorit în condiții de siguranță.

    De altfel, acest lucru a fost confirmat în practică: în ultimii 10 ani, un procent de 2-4% al copiilor care se nasc în țările care sprijină în mod activ accesul cuplurilor cu fertilitate redusă la tehnicile moderne de reproducere asistată, provin în urma aplicării unei astfel de metode

  • 3. Cât de dese ar trebui să fie contactele sexuale în perioada în care este dorită sarcina?

    Spermatozoizii pot supraviețui în vagin pentru o perioadă de la 48 la 72 de ore. Astfel, în această perioadă de timp, ovulul poate fi fecundat în orice clipă. Prin urmare, frecvența ideală a contactelor sexuale este de cel puțin o dată la două zile în perioada zilelor fertile ale ciclului, adică de la 3 zile înainte până la 3 zile după ovulație. Dacă ambii parteneri eu o dorință puternică de contacte sexuale mai frecvente, pot bineînțeles urmări starea de spirit erotic.

  • 4. Ce împiedică capacitatea spermatozoizilor pentru a fertiliza ovulul?

    Calitatea și cantitatea spermatozoizilor din lichidul seminal final poate afecta capacitatea spermei în ceea ce privește fecundarea cu succes a ovulului. Motilitatea spermatozoizilor de asemenea, reprezintă un factor important cu privire succesul fertilizării. Astfel, chiar și în cazul concentrației reduse de spermatozoizi, bărbații a căror spermatozoizi prezintă o mobilitate mare, pot fi la fel de fertili cu aceia a căror spermatozoizi au o concentrație și mobilitate fiziologică.

  • 5. Pentru ce perioadă de timp trebuie administrat tratamentul cu clomifen citrat?

    Majoritatea femeilor care răspund la tratamentul cu clomifen citrat dau rezultate pozitive din prima lună de tratament. Astfel, trei sau patru cicluri de terapie cu acest preparat sunt suficiente pentru o abordare terapeutică integrată. Dacă în această perioadă nu are loc ovulația, terapia cu clomifen citrat nu este adecvată sau în siguranță pentru a fi continuată. În acest caz, va trebui să fie aplicate metode alternative și mai eficiente de tratament.

  • 6. Toate tratamentele de fertilitate includ proceduri intervenționale complexe?

    Nu. Multe cupluri care prezintă infertilitate redusă, ating obiectivul sarcinii utilizând metode terapeutice simple. Un procent mic al cuplurilor care solicită tratament, în cele din urmă, decurg la tehnica de reproducere asistată (TRA). Majoritatea tratamentelor care fac parte din tehnicile de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea în vitro, nu mai sunt în stadiu de cercetare sau experimental ci reprezintă tratamente cu date științifice bine documentate și, prin urmare, au fost stabilite ca fiind metode standard de tratament medical.

  • 7. Care este rata de succes a tratamentelor de fertilitate?

    Progresele în farmacoterapie, în microchirurgie și în tehnicile de reproducere asistată (TRA) fac realitate speranțele a tot mai multor cupluri care cer ajutorul științei în încercarea lor de a avea un copil. Astfel, în prezent, rata de succes a cuplurilor cu fertilitate redusă care urmează o terapie prin intermediul tehnicii de reproducere asistată, a crescut semnificativ. De fapt, procentele de sarcină după un ciclu te tratament TRA, foarte des, depășesc procentele lunare de sarcini avute de majoritatea cuplurilor care nu se confruntă cu deficit de fertilitate. Desigur, ratele de succes variază de la pacient la pacient și, de asemenea, se diferențiază în funcție de cauza fertilității reduse, de istoricul general al cuplului etc.

  • 8. Tehnicile TRA sunt considerate metode experimentale?

    Nu. Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) care reprezintă cea mai mare companie științifică de endocrinologi și biologi specialiști în ceea ce privește problemele de reproducere din S.U.A., pentru o perioadă mai mare de un deceniu, a certificat că metodele DE Fertilizare în Vitro (FIV), de Transfer de Gameți Intrafalopian (TIFG), de injectare intracitoplasmatică a spermei (ICSI), de donare de ovule, de crioconservare a ovocitelor (congelarea ovulelor), etc. nu sunt experimentale ci reprezintă o abordare terapeutică adecvată pentru anumite categorii de cupluri.

    Astfel, ratele de succes oferite de aceste tehnici cuplurilor cu șanse reduse de reproducere, cresc în mod considerabil și, în multe cazuri depășesc rata de succes a cuplurilor fertile.